Mesaj
de Ioan S. » 11 Mar 2004 16:16
Sunt de acord ca discutia a degenerat, braconajul este problema pescarilor si „pescarilor” romani.
Braconajul incepe de la un carlig in plus la lanseta, sau o undita in plus in apa, sau un caras prins in prohibitie si iata ca ajunge la o linie de inalta tensiune pentru o balta intreaga. Problema tine mai ales de educatie, pentru ca multi considera ca ei nu braconeaza (folosind mai mult de doua carlige la o lanseta), ci doar cel cu plasa, curentul electric, substante chimice, explozivi etc.
Cat despre bomba, cred ca este cea mai folosita unealta de braconaj. Fiind atat de folosita, pe totalul apelor din Romania, provoaca mai mari pagube decit alte mijloace. Si, curios lucru, multi administratori de balta, o accepta.
Ce reprezinta totusi bomba in Romania? Este o montura simpla si ieftina, usor de manevrat (nu se incurca la lansare), nepretentioasa la firul folosit pe lanseta, care permite momeli ieftine dar prinzatoare (mamaliga cu adaos de srot si taritze, arome = proteine, norisor in jurul ei). Se gaseste in bazare sau talciocuri, la preturi derizorii, care abia daca acopera valoarea celor „n” carlige montate pe ea. Incepatorii, dar si cei care nu au timp sa-si pregateasca sculele si momelile, sau poate nu stiu, gasesc in BOMBA salvarea, care le permite sa prinda peste la costuri si cu eforturi minime. Cei mai multi nu realizeaza ca braconajul incepe cu ei, dar si combaterea braconajului ar putea incepe tot cu ei.
Cred ca diminuarea braconajului tine de mai multe aspecte:
- educatie, constientizare ca un carlig in plus = braconaj;
- educatie, invatare a tehnicilor de pescuit, momelilor, monturilor specifice speciei si locului de pescuit;
- publicitate la scule si momeli de pescuit pentru bugetul romanilor obisnuiti;
- monturi gata confectionate, eficiente, la preturi decente;
- amenajari de agrement – pescuit, cu densitate rezonabila de peste, la preturi decente;
- paza;
- control;
- legislatie.
Putem comenta si exemplifica in fel si chip acele aspecte ale braconajului care nu tin de noi, dar parca tot mai eficient ar fi sa-mi revad forfacul sa nu aiba, uitat, vreun carlig in plus. Iar, daca ma cred intr-adevar tare, cu montura mea cu un carlig si plumb culisant, sa-i arat celui cu bomba (vecinul de pe balta), ca prind cel putin comparabil cu el, la costuri comparabile. Poate, la sfirsit, ii voi face cadou acel forfac, daca este tanar si bomba nu i-a „intrat in sange”.
Cand si de ce am ajuns la acesta concluzie va povestesc, poate, altadata.
Fir intins!